Este clar ca in ultimul timp impactul tehnologic si-a spus cuvantul. Dezvoltarea tehnologiei si implicit a computerelor personale aduc noi perspective si posibilitati in vietile noastre. Este greu sa ne pastram legati de traditional, cand la fiecare pas tehnologia ne face sa devenim dependenti si conectati la ea.
Pe masura ce se dezvolta noi si noi generatii, noul devine clasic, iar clasicul devine istorie. Cam asa se intampla si cu scrisul de mana.
Am auzit ca pe vremea parintilor mei, respectiv anii ‘70-’80, invatatorii puneau foarte mult accent pe scrisul de mana. Era singura modalitate prin care te puteai descurca in viata, adica sa predai materiale realizate de tine sau sa scrii referate. Fara sa ai alternativa, erai limitat la a scrie cuvant cu cuvant, litera cu litera. La vremea respectiva se punea foarte mult accent pe caligrafie. Omul serios si destept stia ca scrisul sau de mana avea sa ii determine soarta, fiind singura modalitate la care puteai apela usor si sigur daca aveai de scris ceva. Poate ca la nivel institutional sau intelectualii, ori oamenii cu situatie financiara mai buna decat media generala, existau masini de scris.
Stiu ca prin anii 2000 aveam si noi o masina de scris in casa. Era greoi de folosit, scrisul la tastatura era dificil, iar rezultatul final nu era cel mai bun. Plus ca daca se termina tusul, nu era cea mai fericita situatie din lume.
Apoi au aparut calculatoarele. Minunile tehnologice de care suntem atat de dependenti astazi. Tastele fine, posibilitati infinite de corectare si editare, programe avansate de tehnoredactare si corectare pe moment, dar si multe alte facilitati. Nici nu suntem de condamnat ca am lasat de-o parte obositorul scris de mana, si ne-am apucat sa batem neobositi la tastele computerului personal.
Da, cred ca este obositor sa scrii de mana, dar in acelasi timp cred ca este minunat ca folosind doar un pix si o hartie poti sa dai nastere unui text atat de personalizat. Chiar am citit ceva articole care spuneau ca felul cum scrii poate sa spuna multe despre tine. Daca scrii mare, daca scrii mic, daca scrii spre stanga, daca scrii spre dreapta, daca faci codite multe la litere si asa mai departe. Toate acestea iti dezvaluie personalitatea si felul de a fi.
La cealalta extrema, exceptand cateva modalitati de editare a fontului si a marimilor, toti scriem la fel. Nu conteaza atat de mult cum scrii, ci se pune mai degraba accentul pe ce anume ai de spus prin scrisul tau.
Din toate punctele de vedere ma bucur enorm ca nu am fost nevoita sa imi scriu lucrarea de licenta de mana. Cred ca ar fi fost dificil, chiar si in conditiile in care nu prea am avut de unde sa adun citate prin “copy-paste”. Designul final, editarea pe text, corectura, numerotarea, copertile si multe altele au fost mult mai usor de realizat asa, decat daca as fi fost nevoita sa le scriu de mana.
Sunt convinsa ca si institutiile, bancile sau afacerile private functioneaza mult mai eficient acum ca tehnologia este la indemna oricui atat de cumparat, cat si de utilizat.
Concluzia este ca avem mult noroc cu aceasta evolutie a societatii. Putem sa fim eficienti si sa punem accent pe continuturi, dar in acelasi timp, nimeni si nimic nu o sa ne poata opri sa scriem de mana. Nimic nu se compara cu scrisul de mana, la fel cum nimic nu se compara cu ajutorul pe care il avem din partea tehnologiei. Oricum, eu cred ca indiferent cat de tehnologizati si mecanizati vom deveni, scrisul de mana nu poate fi inlocuit cu nimic.
In acelasi timp, nu pot sa ma pronunt spre care dintre modalitatile de a scrie ma indrept mai mult. Probabil ca voi merge pe tehnoredactare in cazul textelor mai lungi, iar pentru insemnari scurte, idei imediate si biletele voi apela la scrisul de mana.
Sa nu uitam totusi ca “scrisul de mana este oglinda sufletului”,nu? Asadar, oglindirea sufletului si oglindirea eficientei. Le putem avea pe amandoua in acelasi timp.
Pe masura ce se dezvolta noi si noi generatii, noul devine clasic, iar clasicul devine istorie. Cam asa se intampla si cu scrisul de mana.
Am auzit ca pe vremea parintilor mei, respectiv anii ‘70-’80, invatatorii puneau foarte mult accent pe scrisul de mana. Era singura modalitate prin care te puteai descurca in viata, adica sa predai materiale realizate de tine sau sa scrii referate. Fara sa ai alternativa, erai limitat la a scrie cuvant cu cuvant, litera cu litera. La vremea respectiva se punea foarte mult accent pe caligrafie. Omul serios si destept stia ca scrisul sau de mana avea sa ii determine soarta, fiind singura modalitate la care puteai apela usor si sigur daca aveai de scris ceva. Poate ca la nivel institutional sau intelectualii, ori oamenii cu situatie financiara mai buna decat media generala, existau masini de scris.
Stiu ca prin anii 2000 aveam si noi o masina de scris in casa. Era greoi de folosit, scrisul la tastatura era dificil, iar rezultatul final nu era cel mai bun. Plus ca daca se termina tusul, nu era cea mai fericita situatie din lume.
Apoi au aparut calculatoarele. Minunile tehnologice de care suntem atat de dependenti astazi. Tastele fine, posibilitati infinite de corectare si editare, programe avansate de tehnoredactare si corectare pe moment, dar si multe alte facilitati. Nici nu suntem de condamnat ca am lasat de-o parte obositorul scris de mana, si ne-am apucat sa batem neobositi la tastele computerului personal.
Da, cred ca este obositor sa scrii de mana, dar in acelasi timp cred ca este minunat ca folosind doar un pix si o hartie poti sa dai nastere unui text atat de personalizat. Chiar am citit ceva articole care spuneau ca felul cum scrii poate sa spuna multe despre tine. Daca scrii mare, daca scrii mic, daca scrii spre stanga, daca scrii spre dreapta, daca faci codite multe la litere si asa mai departe. Toate acestea iti dezvaluie personalitatea si felul de a fi.
La cealalta extrema, exceptand cateva modalitati de editare a fontului si a marimilor, toti scriem la fel. Nu conteaza atat de mult cum scrii, ci se pune mai degraba accentul pe ce anume ai de spus prin scrisul tau.
Din toate punctele de vedere ma bucur enorm ca nu am fost nevoita sa imi scriu lucrarea de licenta de mana. Cred ca ar fi fost dificil, chiar si in conditiile in care nu prea am avut de unde sa adun citate prin “copy-paste”. Designul final, editarea pe text, corectura, numerotarea, copertile si multe altele au fost mult mai usor de realizat asa, decat daca as fi fost nevoita sa le scriu de mana.
Sunt convinsa ca si institutiile, bancile sau afacerile private functioneaza mult mai eficient acum ca tehnologia este la indemna oricui atat de cumparat, cat si de utilizat.
Concluzia este ca avem mult noroc cu aceasta evolutie a societatii. Putem sa fim eficienti si sa punem accent pe continuturi, dar in acelasi timp, nimeni si nimic nu o sa ne poata opri sa scriem de mana. Nimic nu se compara cu scrisul de mana, la fel cum nimic nu se compara cu ajutorul pe care il avem din partea tehnologiei. Oricum, eu cred ca indiferent cat de tehnologizati si mecanizati vom deveni, scrisul de mana nu poate fi inlocuit cu nimic.
In acelasi timp, nu pot sa ma pronunt spre care dintre modalitatile de a scrie ma indrept mai mult. Probabil ca voi merge pe tehnoredactare in cazul textelor mai lungi, iar pentru insemnari scurte, idei imediate si biletele voi apela la scrisul de mana.
Sa nu uitam totusi ca “scrisul de mana este oglinda sufletului”,nu? Asadar, oglindirea sufletului si oglindirea eficientei. Le putem avea pe amandoua in acelasi timp.
