Începând să-i întreb pe prietenii mei despre fotografia preferată, am fost plăcut surprinsă de răspunsurile lor. Majoritatea mi-au vorbit despre imagini cu bunici, părinţi, în diferite locuri, devenind astfel nostalgici. Atunci, mi-am dat seama, că vorbind despre asta , am aflat o mulţime de lucruri despre ei.
Povestind despre o fotografie mai veche cu tatăl în Egipt, o prietenă mi-a spus că iubeşte atât de mult această imagine pentru că tatăl ei îi promisese, ca la un moment dat, o sa meargă cu toată familia acolo. Deci, fotografia preferată în cazul ei fiind de fapt o promisiune pentru o călătorie într-o ţară îndepărtată, plină de mister, aproape o aventură. În altă situaţie, imaginea favorită reprezenta un bunic, pe care respectiva persoană nu-l cunoscuse, însă aflase de la rude că semăna foarte mult la caracter. Curajos, puternic, ambiţios. Consider că fotografia aceasta o încurajează şi-i dă speranţa că poate face orice, fiind asemuită cu bunicul, care devine aproape un idol, în subconştient.
Personal, fotografia preferată este cea a părinţilor mei. Atunci când a fost făcută, ei aveau aceiaşi vârstă pe care o am eu acum. Iubesc această imagine, pentru că mereu când îi văd pe ai mei, îi simt la fel de fericiţi ca în momentul acela. Deşi au mai îmbătrânit, cei 20 de ani au trecut frumos peste ei, iar zâmbetul şi ochii, le-au rămas la fel. Bănuiesc că-mi place fotografia asta cel mai mult, pentru că reprezintă idealul de fericire şi de dragoste. Probabil că peste alţi 20 de ani, voi ţine şi mai mult la această imagine, devenind astfel, mai valoroasă pentru mine, odată cu trecerea timpului.
