Int. al lui Beigbeder cu Edgar Morin.
(Doc. twitter , interviul în pdf ; revista integral, pdf , 147 de mega.)
– ideea că tineretul e mereu motorul revoluţiilor. – De văzut în ce-ar consta o ‘revoluţie a bătrânilor’ (ce-ar însemna ea tehnic, etic, sociologic, ce tip de fundamentare umană ar propune), sau o revoluţie o adulţilor. Până acum, cele două categorii, biologic obosite, erau mărginite istoric la platitudinea ‘evoluţiei’ sau la mizeria statu quo-ului, la conservatorism şi redactarea ‘sintezei’. Revoluţiilor tinerilor le-ar putea urma nemaivăzutul unei serii de revoluţii ale adulţilor (cercetare etc.) care ar crea avangarda. Nu există nici un motiv pentru care avangarda să fie un tropism biologic.
– din nou, ideea inserării formelor de democraţie participativă, de negăsit în sistemul de azi, încă fundamental recesiv
– neaşteptatul (‘aşteaptă-te la ce e neaşteptat’) ca regulă a aşteptării
– gândirea actuală, de o sărăcie incredibilă etc.
– distanţa egalizează: un mic eveniment apropiat te tulbură la fel de mult ca o catastrofă îndepărtată (a. Kierkegaard); apropierea fuzională, Mitsein-ul, discriminează şi hipertrofiază, iubirea e fundamental segregare şi non-libertate
– pentru downloadarea gratuită pe internet. – Lucru mai fezabil decât se crede, fiindcă un document (film etc.) văzut pe calculator nu are aceeaşi calitate ca unul văzut pe un ecran de cinema, o carte pe ecran nu e la fel de lizibilă ca o carte pe suport de hârtie ş.a.m.d., şi deci preţurile pentru ele ar trebui să scadă în consecinţă. Un film pentru care drepturile de autor în săli de cinema sunt de 2 dolari ar trebui să scadă, pentru internet, la 20 sau 10 cenţi. Găzduind publicitate, site-urile care oferă downloaduri gratuite ar putea plăti autorilor aceste sume modice, dar nu derizorii, care cumulate la multe descărcări ar da drepturi de autor finalmente remarcabile. Site-urile cu downloadare gratuită ar putea supravieţui, dând două lovituri deodată: ajutând consumatorul prin gratuitate universală, şi în acelaşi timp plătind creatorul, rezolvând problema drepturilor de autor, eliminând intermediarul (editura, distribuitorul de film) şi tăind astfel nodul gordian etic. Lucrul, perfect realizabil, se va face pesemne într-o zi. (Adaug că primul tip care şi-a dat seama că tehnologia va diminua efortul şi în timp va crea gratuitatea e… Marx.)
– la 90 de ani, să mănânci trufe, ficat de gâscă şi să bei vin roşu, umăr la umăr cu Beigbeder…
(Doc. twitter , interviul în pdf ; revista integral, pdf , 147 de mega.)
– ideea că tineretul e mereu motorul revoluţiilor. – De văzut în ce-ar consta o ‘revoluţie a bătrânilor’ (ce-ar însemna ea tehnic, etic, sociologic, ce tip de fundamentare umană ar propune), sau o revoluţie o adulţilor. Până acum, cele două categorii, biologic obosite, erau mărginite istoric la platitudinea ‘evoluţiei’ sau la mizeria statu quo-ului, la conservatorism şi redactarea ‘sintezei’. Revoluţiilor tinerilor le-ar putea urma nemaivăzutul unei serii de revoluţii ale adulţilor (cercetare etc.) care ar crea avangarda. Nu există nici un motiv pentru care avangarda să fie un tropism biologic.
– din nou, ideea inserării formelor de democraţie participativă, de negăsit în sistemul de azi, încă fundamental recesiv
– neaşteptatul (‘aşteaptă-te la ce e neaşteptat’) ca regulă a aşteptării
– gândirea actuală, de o sărăcie incredibilă etc.
– distanţa egalizează: un mic eveniment apropiat te tulbură la fel de mult ca o catastrofă îndepărtată (a. Kierkegaard); apropierea fuzională, Mitsein-ul, discriminează şi hipertrofiază, iubirea e fundamental segregare şi non-libertate
– pentru downloadarea gratuită pe internet. – Lucru mai fezabil decât se crede, fiindcă un document (film etc.) văzut pe calculator nu are aceeaşi calitate ca unul văzut pe un ecran de cinema, o carte pe ecran nu e la fel de lizibilă ca o carte pe suport de hârtie ş.a.m.d., şi deci preţurile pentru ele ar trebui să scadă în consecinţă. Un film pentru care drepturile de autor în săli de cinema sunt de 2 dolari ar trebui să scadă, pentru internet, la 20 sau 10 cenţi. Găzduind publicitate, site-urile care oferă downloaduri gratuite ar putea plăti autorilor aceste sume modice, dar nu derizorii, care cumulate la multe descărcări ar da drepturi de autor finalmente remarcabile. Site-urile cu downloadare gratuită ar putea supravieţui, dând două lovituri deodată: ajutând consumatorul prin gratuitate universală, şi în acelaşi timp plătind creatorul, rezolvând problema drepturilor de autor, eliminând intermediarul (editura, distribuitorul de film) şi tăind astfel nodul gordian etic. Lucrul, perfect realizabil, se va face pesemne într-o zi. (Adaug că primul tip care şi-a dat seama că tehnologia va diminua efortul şi în timp va crea gratuitatea e… Marx.)
– la 90 de ani, să mănânci trufe, ficat de gâscă şi să bei vin roşu, umăr la umăr cu Beigbeder…
