“We can't possibly have a summer love. So many people have tried that the name's become proverbial. Summer is only the unfulfilled promise of spring, a charlatan in place of the warm balmy nights I dream of in April. It's a sad season of life without growth...It has no day.” ― F. Scott Fitzgerald, This Side of Paradise
tips and tricks
Hello March
“We can't possibly have a summer love. So many people have tried that the name's become proverbial. Summer is only the unfulfilled promise of spring, a charlatan in place of the warm balmy nights I dream of in April. It's a sad season of life without growth...It has no day.” ― F. Scott Fitzgerald, This Side of Paradise
Ce acopera o asigurare RCA si cum te ajuta aceasta
Atunci cand iti alegi o asigurare pentru masina, trebuie sa cunosti foarte bine datele problemei pentru a face cea mai buna alegere in cele din urma. Asigurarea RCA reprezinta asigurarea obligatorie de Raspundere Civila Auto pe care oricine trebuie sa o plateasca. Astfel ca, in urma incheierii unei asigurari RCA vei fi despagubit in caz de accident cu masina personala, deci in caz de moarte, daune la automobil, la proprietati sau vatamari fizice corporale, tertii au dreptul la despagubiri in conformitate cu valorile stabilite. Acest tip de asigurare este obligatorie pentru toate autovehiculele care sunt inmatriculate pe teritoriul tarii noastre sau care sunt supuse inmatricularii.
Asigurarea RCA este buna deoarece e posibil ca atunci cand esti la volan sa ai o clipa de neatentie si sa produci un accident a caror pagube sa nu ti le poti permite. RCA-ul este atunci folosit pentru despagubiri, fie ele de natura fizica pentru autovehicul sau pentru vatamari corporale. Scopul RCA-ului este astfel unul foarte bine definit si anume sa ajute pagubitul sa isi primeasca obligatoriu despagubiri pentru daunele pe care le-a suferit.
Poti sa inchei o asigurare RCA pentru urmatoarele tipuri de vehicule: autoturismele, autoutilitarele, autoturismele de teren, deci tot ce are pana in 9 locuri si o masa maxima de pana la trei tone si jumatate. Toate persoanele fizice care detin un vehicul supus inmatricularii sau deja inmatriculat pe teritoriul tarii noastre pot beneficia de asigurare RCA, insa sunt sustrase de la aceasta regula autovehiculele care au fost cumparate in leasing.
Polita de asigurare RCA este valabila pe teritoriul Romaniei, cat si pe teritoriul statelor membre ale Spatiului Economic European, care includ si Andora, Croatia si Elvetia. Suma cea mai mare pe care o poti primi pentru despagubiri materiale este de 1.000.000 de euro iar pentru vatamari corporale este de 5.000.000 de euro.
Asigurarea RCA este buna deoarece e posibil ca atunci cand esti la volan sa ai o clipa de neatentie si sa produci un accident a caror pagube sa nu ti le poti permite. RCA-ul este atunci folosit pentru despagubiri, fie ele de natura fizica pentru autovehicul sau pentru vatamari corporale. Scopul RCA-ului este astfel unul foarte bine definit si anume sa ajute pagubitul sa isi primeasca obligatoriu despagubiri pentru daunele pe care le-a suferit.
Poti sa inchei o asigurare RCA pentru urmatoarele tipuri de vehicule: autoturismele, autoutilitarele, autoturismele de teren, deci tot ce are pana in 9 locuri si o masa maxima de pana la trei tone si jumatate. Toate persoanele fizice care detin un vehicul supus inmatricularii sau deja inmatriculat pe teritoriul tarii noastre pot beneficia de asigurare RCA, insa sunt sustrase de la aceasta regula autovehiculele care au fost cumparate in leasing.
Polita de asigurare RCA este valabila pe teritoriul Romaniei, cat si pe teritoriul statelor membre ale Spatiului Economic European, care includ si Andora, Croatia si Elvetia. Suma cea mai mare pe care o poti primi pentru despagubiri materiale este de 1.000.000 de euro iar pentru vatamari corporale este de 5.000.000 de euro.
Scris de mana vs tehnoredactare
Este clar ca in ultimul timp impactul tehnologic si-a spus cuvantul. Dezvoltarea tehnologiei si implicit a computerelor personale aduc noi perspective si posibilitati in vietile noastre. Este greu sa ne pastram legati de traditional, cand la fiecare pas tehnologia ne face sa devenim dependenti si conectati la ea.
Pe masura ce se dezvolta noi si noi generatii, noul devine clasic, iar clasicul devine istorie. Cam asa se intampla si cu scrisul de mana.
Am auzit ca pe vremea parintilor mei, respectiv anii ‘70-’80, invatatorii puneau foarte mult accent pe scrisul de mana. Era singura modalitate prin care te puteai descurca in viata, adica sa predai materiale realizate de tine sau sa scrii referate. Fara sa ai alternativa, erai limitat la a scrie cuvant cu cuvant, litera cu litera. La vremea respectiva se punea foarte mult accent pe caligrafie. Omul serios si destept stia ca scrisul sau de mana avea sa ii determine soarta, fiind singura modalitate la care puteai apela usor si sigur daca aveai de scris ceva. Poate ca la nivel institutional sau intelectualii, ori oamenii cu situatie financiara mai buna decat media generala, existau masini de scris.
Stiu ca prin anii 2000 aveam si noi o masina de scris in casa. Era greoi de folosit, scrisul la tastatura era dificil, iar rezultatul final nu era cel mai bun. Plus ca daca se termina tusul, nu era cea mai fericita situatie din lume.
Apoi au aparut calculatoarele. Minunile tehnologice de care suntem atat de dependenti astazi. Tastele fine, posibilitati infinite de corectare si editare, programe avansate de tehnoredactare si corectare pe moment, dar si multe alte facilitati. Nici nu suntem de condamnat ca am lasat de-o parte obositorul scris de mana, si ne-am apucat sa batem neobositi la tastele computerului personal.
Da, cred ca este obositor sa scrii de mana, dar in acelasi timp cred ca este minunat ca folosind doar un pix si o hartie poti sa dai nastere unui text atat de personalizat. Chiar am citit ceva articole care spuneau ca felul cum scrii poate sa spuna multe despre tine. Daca scrii mare, daca scrii mic, daca scrii spre stanga, daca scrii spre dreapta, daca faci codite multe la litere si asa mai departe. Toate acestea iti dezvaluie personalitatea si felul de a fi.
La cealalta extrema, exceptand cateva modalitati de editare a fontului si a marimilor, toti scriem la fel. Nu conteaza atat de mult cum scrii, ci se pune mai degraba accentul pe ce anume ai de spus prin scrisul tau.
Din toate punctele de vedere ma bucur enorm ca nu am fost nevoita sa imi scriu lucrarea de licenta de mana. Cred ca ar fi fost dificil, chiar si in conditiile in care nu prea am avut de unde sa adun citate prin “copy-paste”. Designul final, editarea pe text, corectura, numerotarea, copertile si multe altele au fost mult mai usor de realizat asa, decat daca as fi fost nevoita sa le scriu de mana.
Sunt convinsa ca si institutiile, bancile sau afacerile private functioneaza mult mai eficient acum ca tehnologia este la indemna oricui atat de cumparat, cat si de utilizat.
Concluzia este ca avem mult noroc cu aceasta evolutie a societatii. Putem sa fim eficienti si sa punem accent pe continuturi, dar in acelasi timp, nimeni si nimic nu o sa ne poata opri sa scriem de mana. Nimic nu se compara cu scrisul de mana, la fel cum nimic nu se compara cu ajutorul pe care il avem din partea tehnologiei. Oricum, eu cred ca indiferent cat de tehnologizati si mecanizati vom deveni, scrisul de mana nu poate fi inlocuit cu nimic.
In acelasi timp, nu pot sa ma pronunt spre care dintre modalitatile de a scrie ma indrept mai mult. Probabil ca voi merge pe tehnoredactare in cazul textelor mai lungi, iar pentru insemnari scurte, idei imediate si biletele voi apela la scrisul de mana.
Sa nu uitam totusi ca “scrisul de mana este oglinda sufletului”,nu? Asadar, oglindirea sufletului si oglindirea eficientei. Le putem avea pe amandoua in acelasi timp.
Pe masura ce se dezvolta noi si noi generatii, noul devine clasic, iar clasicul devine istorie. Cam asa se intampla si cu scrisul de mana.
Am auzit ca pe vremea parintilor mei, respectiv anii ‘70-’80, invatatorii puneau foarte mult accent pe scrisul de mana. Era singura modalitate prin care te puteai descurca in viata, adica sa predai materiale realizate de tine sau sa scrii referate. Fara sa ai alternativa, erai limitat la a scrie cuvant cu cuvant, litera cu litera. La vremea respectiva se punea foarte mult accent pe caligrafie. Omul serios si destept stia ca scrisul sau de mana avea sa ii determine soarta, fiind singura modalitate la care puteai apela usor si sigur daca aveai de scris ceva. Poate ca la nivel institutional sau intelectualii, ori oamenii cu situatie financiara mai buna decat media generala, existau masini de scris.
Stiu ca prin anii 2000 aveam si noi o masina de scris in casa. Era greoi de folosit, scrisul la tastatura era dificil, iar rezultatul final nu era cel mai bun. Plus ca daca se termina tusul, nu era cea mai fericita situatie din lume.
Apoi au aparut calculatoarele. Minunile tehnologice de care suntem atat de dependenti astazi. Tastele fine, posibilitati infinite de corectare si editare, programe avansate de tehnoredactare si corectare pe moment, dar si multe alte facilitati. Nici nu suntem de condamnat ca am lasat de-o parte obositorul scris de mana, si ne-am apucat sa batem neobositi la tastele computerului personal.
Da, cred ca este obositor sa scrii de mana, dar in acelasi timp cred ca este minunat ca folosind doar un pix si o hartie poti sa dai nastere unui text atat de personalizat. Chiar am citit ceva articole care spuneau ca felul cum scrii poate sa spuna multe despre tine. Daca scrii mare, daca scrii mic, daca scrii spre stanga, daca scrii spre dreapta, daca faci codite multe la litere si asa mai departe. Toate acestea iti dezvaluie personalitatea si felul de a fi.
La cealalta extrema, exceptand cateva modalitati de editare a fontului si a marimilor, toti scriem la fel. Nu conteaza atat de mult cum scrii, ci se pune mai degraba accentul pe ce anume ai de spus prin scrisul tau.
Din toate punctele de vedere ma bucur enorm ca nu am fost nevoita sa imi scriu lucrarea de licenta de mana. Cred ca ar fi fost dificil, chiar si in conditiile in care nu prea am avut de unde sa adun citate prin “copy-paste”. Designul final, editarea pe text, corectura, numerotarea, copertile si multe altele au fost mult mai usor de realizat asa, decat daca as fi fost nevoita sa le scriu de mana.
Sunt convinsa ca si institutiile, bancile sau afacerile private functioneaza mult mai eficient acum ca tehnologia este la indemna oricui atat de cumparat, cat si de utilizat.
Concluzia este ca avem mult noroc cu aceasta evolutie a societatii. Putem sa fim eficienti si sa punem accent pe continuturi, dar in acelasi timp, nimeni si nimic nu o sa ne poata opri sa scriem de mana. Nimic nu se compara cu scrisul de mana, la fel cum nimic nu se compara cu ajutorul pe care il avem din partea tehnologiei. Oricum, eu cred ca indiferent cat de tehnologizati si mecanizati vom deveni, scrisul de mana nu poate fi inlocuit cu nimic.
In acelasi timp, nu pot sa ma pronunt spre care dintre modalitatile de a scrie ma indrept mai mult. Probabil ca voi merge pe tehnoredactare in cazul textelor mai lungi, iar pentru insemnari scurte, idei imediate si biletele voi apela la scrisul de mana.
Sa nu uitam totusi ca “scrisul de mana este oglinda sufletului”,nu? Asadar, oglindirea sufletului si oglindirea eficientei. Le putem avea pe amandoua in acelasi timp.
Top 3 orase cu o viata de noapte intensa
Cu siguranta atunci cand alegeti sa petreceti o vacanta intr-unul din orasele lumii un principal punct de interes il reprezinta si oportunitatile de distractie pe care acestea le ofera, fiind destul de interesant de vazut cum se distreaza si alte populatii straine noua.
Parisul reprezinta unul din cele mai vizitate orase europene, despre el spunandu-se in orice colt al lumii ca este cel mai romantic oras. Insa, pe langa romantismul oferit, orasul parizian ofera si oportunitati de distractie destul de variate si interesante.
Unul din principalele puncte de atractie al orasului pe timp de noapte il reprezinta Moullin Rouge, cu un spectacol de cabaret inedit, la care puteti savura unele dintre cele mai fine sampanii. Dupa vizionarea spectacolului de cabaret, puteti alege unul dintre cele mai exclusiviste cluburi pariziene, Clubul Silencio, unde daca aveti putin noroc va puteti intalni cu vedete de top holywoodiene.
Daca, ati ales S.U.A ca destinatie de vacanta si aveti posiblitatea de a ajunge in Las Vegas, cu siguranta o sa ramaneti uimit de viata de noapte din acest oras. Cunoscut si ca orasul care nu doarme niciodata. Las Vegasul ofera oportunitati de petrecere variate. De la cazinouri, pana la cluburi vibrante, totul este in continua miscare.
Nici japonezii nu se lasa mai prejos cand este vorba de distractie. In Tokyo se pot gasi o multitudine de oportunitati de petrecere a vietii de noapte, baruri in care se canta muzica jazz live, cluburi ori diverse locatii in care se ofera reprezentatii live ale spectacolelor lor traditionale, celebrele kabuki.
Parisul reprezinta unul din cele mai vizitate orase europene, despre el spunandu-se in orice colt al lumii ca este cel mai romantic oras. Insa, pe langa romantismul oferit, orasul parizian ofera si oportunitati de distractie destul de variate si interesante.
Unul din principalele puncte de atractie al orasului pe timp de noapte il reprezinta Moullin Rouge, cu un spectacol de cabaret inedit, la care puteti savura unele dintre cele mai fine sampanii. Dupa vizionarea spectacolului de cabaret, puteti alege unul dintre cele mai exclusiviste cluburi pariziene, Clubul Silencio, unde daca aveti putin noroc va puteti intalni cu vedete de top holywoodiene.
Daca, ati ales S.U.A ca destinatie de vacanta si aveti posiblitatea de a ajunge in Las Vegas, cu siguranta o sa ramaneti uimit de viata de noapte din acest oras. Cunoscut si ca orasul care nu doarme niciodata. Las Vegasul ofera oportunitati de petrecere variate. De la cazinouri, pana la cluburi vibrante, totul este in continua miscare.
Nici japonezii nu se lasa mai prejos cand este vorba de distractie. In Tokyo se pot gasi o multitudine de oportunitati de petrecere a vietii de noapte, baruri in care se canta muzica jazz live, cluburi ori diverse locatii in care se ofera reprezentatii live ale spectacolelor lor traditionale, celebrele kabuki.
Evolio Aria – fara happy end
Cand nu stii ce tableta sa-ti iei si nu ai bugetul necesar ca sa te rasfeti cu un Samsung Galaxy Tab sau cu un iPad, piata mai are si o varianta de mijloc. Pentru undeva in jur de 1000 Ron orice angajat Flanco, Domo si alte variante de gen iti vor recomanda un Evolio Aria.
Angajatii de electrocasnice sunt antrenati, cu totii, sa promoveze tabletele Evolio, fie ele mici si cu procesoare slabe, fie mari si in principiu destul de competitive. Pe hartie. Ce frumos recita ei ca Aria este in principiu acelasi lucru cu Samsung Galaxy Tab, cam aceeasi configuratie in principiu, iar cand ii intrebi de ce e Samsung-ul 30 de milioane si Aria 10 nu prea au un raspuns decat ca “E, Samsungul e Samsung”. Adica, cum ar veni, Aria este un altfel de Samsung, numai ca unul romanesc si cu un marketing mai slab si a carui imagine nu este atat de bine vanduta ca a Samsung-ului… Si ce bine ca reusesti si tu sa ai un Samsung, numai ca nu scrie Samsung pe el ci scrie Aria. Evolio Aria. Si acum adevarul: este intr-adevar o tableta care se misca repede, am gasit ca e in general satisfacatoare la multe capitole. Numai ca are o singura problema majora: se blocheaza grav cand te astepti mai putin si fara sa-ti dai macar seama de unde I se trage. Se blocheaza atat de grav ca nu isi mai revine cu orele si uneori – odata bateria terminata – cu greu reusesti sa il repornesti. In pus, butoanele sunt extrem de sensibile, si fara sa te joci in continuu pe on/off dupa cateva zile te trezesti ca nu mai necesita doar un simplu contact, ci o usoara bruscare ca sa porneasca.
Trist… In principiu am luat aceasta tableta “ca sa se joace ala micu’”, dar: unu la mana acum stiu ca nu e cazul sa iei un ecran de aproape 10 inchi pentru un copil, ca n-are cum sa se joace Angry Birds niciodata, si apoi acum stiu ca daca vreau Samsung trebuie sa imi cumpar unul, caci ce e romanesc din nou o da in bara si te lasa cu un gust amar.
Despre fotografia preferată...
Începând să-i întreb pe prietenii mei despre fotografia preferată, am fost plăcut surprinsă de răspunsurile lor. Majoritatea mi-au vorbit despre imagini cu bunici, părinţi, în diferite locuri, devenind astfel nostalgici. Atunci, mi-am dat seama, că vorbind despre asta , am aflat o mulţime de lucruri despre ei.
Povestind despre o fotografie mai veche cu tatăl în Egipt, o prietenă mi-a spus că iubeşte atât de mult această imagine pentru că tatăl ei îi promisese, ca la un moment dat, o sa meargă cu toată familia acolo. Deci, fotografia preferată în cazul ei fiind de fapt o promisiune pentru o călătorie într-o ţară îndepărtată, plină de mister, aproape o aventură. În altă situaţie, imaginea favorită reprezenta un bunic, pe care respectiva persoană nu-l cunoscuse, însă aflase de la rude că semăna foarte mult la caracter. Curajos, puternic, ambiţios. Consider că fotografia aceasta o încurajează şi-i dă speranţa că poate face orice, fiind asemuită cu bunicul, care devine aproape un idol, în subconştient.
Personal, fotografia preferată este cea a părinţilor mei. Atunci când a fost făcută, ei aveau aceiaşi vârstă pe care o am eu acum. Iubesc această imagine, pentru că mereu când îi văd pe ai mei, îi simt la fel de fericiţi ca în momentul acela. Deşi au mai îmbătrânit, cei 20 de ani au trecut frumos peste ei, iar zâmbetul şi ochii, le-au rămas la fel. Bănuiesc că-mi place fotografia asta cel mai mult, pentru că reprezintă idealul de fericire şi de dragoste. Probabil că peste alţi 20 de ani, voi ţine şi mai mult la această imagine, devenind astfel, mai valoroasă pentru mine, odată cu trecerea timpului.
Povestind despre o fotografie mai veche cu tatăl în Egipt, o prietenă mi-a spus că iubeşte atât de mult această imagine pentru că tatăl ei îi promisese, ca la un moment dat, o sa meargă cu toată familia acolo. Deci, fotografia preferată în cazul ei fiind de fapt o promisiune pentru o călătorie într-o ţară îndepărtată, plină de mister, aproape o aventură. În altă situaţie, imaginea favorită reprezenta un bunic, pe care respectiva persoană nu-l cunoscuse, însă aflase de la rude că semăna foarte mult la caracter. Curajos, puternic, ambiţios. Consider că fotografia aceasta o încurajează şi-i dă speranţa că poate face orice, fiind asemuită cu bunicul, care devine aproape un idol, în subconştient.
Personal, fotografia preferată este cea a părinţilor mei. Atunci când a fost făcută, ei aveau aceiaşi vârstă pe care o am eu acum. Iubesc această imagine, pentru că mereu când îi văd pe ai mei, îi simt la fel de fericiţi ca în momentul acela. Deşi au mai îmbătrânit, cei 20 de ani au trecut frumos peste ei, iar zâmbetul şi ochii, le-au rămas la fel. Bănuiesc că-mi place fotografia asta cel mai mult, pentru că reprezintă idealul de fericire şi de dragoste. Probabil că peste alţi 20 de ani, voi ţine şi mai mult la această imagine, devenind astfel, mai valoroasă pentru mine, odată cu trecerea timpului.
Aurora boreală
După cum bine se ştie (tot urlu pe aici
de câteva zile încoace), sunt ocupată în aceste minunate şi însorite
zile ale lui martie cu despachetat tâmpenii, pus în ordine tâmpenii şi
căutat de mobilă pentru a băga undeva aceste tâmpenii. Aşa că eu şi cu
domnul Botache, înarmaţi cu nervi, răbdare şi muuuuuuuuuultă dragoste am
pornit către multele 2, 3 magazine de mobilă de prin Braşov. Cu chiu cu
vai, am găsit ceva la un preţ normal, un dulap super mare şi tare, ce
are o culoare oribilă, tomnatică şi mizeră, care trebuie să ajungă any
minute now pe la noi acasă. Neşte oameni şi-au luat angajamentul de a
veni să îl aducă şi să îl monteze. Trebuiau să fie deja aici la o
anumită oră. Dar nu au sosit.
Sună cunoscut, nu? Şi destul de recent avusesem aceleaşi neînţelegeri cu acei frumoşi băieţi de la Domo care nici măcar nu ma băgau în seamă (probabil din cauză că nu îşi pot coborî nasul la înălţimea mea şi probabil pentru că sunt tipă, însoţită de un tip, deci ar trebui să stau în colţul meu cuminte şi să tac, pentru că eu nu mă pricep la lucruri din astea) şi pe care a trebuit să îi tragem puţin de mânecă pentru a se ţine de cuvânt.
Şi totuşi. Acum s-a întâmplat ceva ciudat, ceva diferit, ceva parcă ireal pentru serviciile oferite de magazinele de orice fel din România. Oamenii cu mobila m-au sunat. La 5 minute după ora la care trebuiau să ajungă, m-au sunat.
‘Alo, doamna Lazăr?’
‘Nu, doamna Botaş, dar mă rog.’
‘Mă scuzaţi, vroiam doar să vă anunţ că vom întârzia o oră, dar sigur venim în această seară.’
Surprize, surprize.
‘Oh, okay, dar sper că veniţi 100% că eu am nevoie de porcăria aia. Mare nevoie. ‘
‘Sigur că da. Săru`mana.’
M-au sunat. Nu contează că au întârziat. M-au sunat pentru a mă anunţa că vor întârzia. Nu mi s-a întâmplat niciodată în această viaţa un asemenea fenomen. Încă nu îmi vine să cred. Stau şi îmi amintesc de cei de la Rds, pe lângă că au întârziat o oră (că cică din cauza traficului, păpuşe, că din someşeni până în zorilor am făcut o oră, hehe), a mai trebuit şi să le dau 3 telefoane în acest timp pentru a mă asigura că nu vor întârzia mai mult de oră.
Cu alte cuvinte: Fraţilor, dacă tot e să întârziaţi, aveţi numărul meu de telefon. Luaţi aparatul în mănă şi sunaţi-mă, în frast, să ştiu şi eu care-i faza.
I mean, cer chiar aşa de mult?
Btw, aştept din nou Rds-ul. Cică în maxim 30 de zile. Începem să pariem?
Sună cunoscut, nu? Şi destul de recent avusesem aceleaşi neînţelegeri cu acei frumoşi băieţi de la Domo care nici măcar nu ma băgau în seamă (probabil din cauză că nu îşi pot coborî nasul la înălţimea mea şi probabil pentru că sunt tipă, însoţită de un tip, deci ar trebui să stau în colţul meu cuminte şi să tac, pentru că eu nu mă pricep la lucruri din astea) şi pe care a trebuit să îi tragem puţin de mânecă pentru a se ţine de cuvânt.
Şi totuşi. Acum s-a întâmplat ceva ciudat, ceva diferit, ceva parcă ireal pentru serviciile oferite de magazinele de orice fel din România. Oamenii cu mobila m-au sunat. La 5 minute după ora la care trebuiau să ajungă, m-au sunat.
‘Alo, doamna Lazăr?’
‘Nu, doamna Botaş, dar mă rog.’
‘Mă scuzaţi, vroiam doar să vă anunţ că vom întârzia o oră, dar sigur venim în această seară.’
Surprize, surprize.
‘Oh, okay, dar sper că veniţi 100% că eu am nevoie de porcăria aia. Mare nevoie. ‘
‘Sigur că da. Săru`mana.’
M-au sunat. Nu contează că au întârziat. M-au sunat pentru a mă anunţa că vor întârzia. Nu mi s-a întâmplat niciodată în această viaţa un asemenea fenomen. Încă nu îmi vine să cred. Stau şi îmi amintesc de cei de la Rds, pe lângă că au întârziat o oră (că cică din cauza traficului, păpuşe, că din someşeni până în zorilor am făcut o oră, hehe), a mai trebuit şi să le dau 3 telefoane în acest timp pentru a mă asigura că nu vor întârzia mai mult de oră.
Cu alte cuvinte: Fraţilor, dacă tot e să întârziaţi, aveţi numărul meu de telefon. Luaţi aparatul în mănă şi sunaţi-mă, în frast, să ştiu şi eu care-i faza.
I mean, cer chiar aşa de mult?
Btw, aştept din nou Rds-ul. Cică în maxim 30 de zile. Începem să pariem?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)